Radiatiile ultraviolete sunt radiatii ce dispun de cea mai mare energie din categoria radiatiilor neionizate si anume de la câtiva eV pâna. la câteva zeci de eV.

In conformitate cu clasificarea ac tuala. subimpartirea acestui tip de radiatii este redata in tabelul 3.

In natura, la nivelul suprafetei pla netare, radiatiile ultraviolete se dato reaza emisiei a doua surse si anume radiatia solara si descarcarile electrice provocate de dipolii norosi.

In medie la nivelul solului se rega seste aproximativ 45% din energia ultraviolets provenita de la soare si anume circa 33% direct si 12% prin difuzie si reflectare, dar la nivelul marii sau pe zapada proaspata cantitatile de energie indicate cresc apre ciabil datorita reflectarii puternice, iar in zonele montane ajung la dublu in zilele cu atmosfera limpede.

De asemenea proporjia diverselor tipuri din spectru este §i ea variabila, in mare constatindu-se o cantitate de 80% radiatii lungi si 20% radiatii medii.

Se observa. ca in radiatia solara nu exista radiatii ultraviolete scurte, care sint oprite la o altitudine de peste 30 km prin absorbfie de catre mole- culele de oxigen urmata de formarea ozonului.

Radiatii ultraviolet cu o paleta larga de lungimi de unda sint insa produse in industrie datorita flacarilor utilizate in diverse procese tehnologice, ca spre exemplu la sudura, to pirea metalelor cu arc voltaic etc., sau datorita aparaturii specializate in producerea acestor radiatii.

In urma masuratorilor efectuate (Van Someren, Rollason, 1948) s-a constatat ca flacara de sudura contine o serie de radiatii care sunt redate in tabelul.'

  Continut de radiarii electromagnetice a flacarii de sudura