Radiatiile electromagnetice sunt in esenta lor un flux variabil de linii invizibile de forte de netura electrica si magnetica, ce se propaga simultan in spatiu si in timp cu viteza de trei sute mii k/s.

In evolutia campului electric dintr-o radiatie electromagnetica aceasta este rapid variabil in timp iar la un moment dat atinge o intensitate max,ceea ce face posibila asimilarea sa cu o particula materiala care dispune de o masa proprie numai cand se afla in miscare,particula ce a fost denumita „foton”

Aceasta asimilare da posibilitatea ca undele electromagnetice, desi de conformatie imateriala, sa poata fi apreciate si comparate material.

O radiatie electromagnetica odata emisa de o sursa oarecare se propaga fara a fi influentata de diversele câmpuri electrice sau magnetice care se interpun pe directia sa.

Daca în drumul lor prin spatiu radiatiile electromagnetice întâlnesc însa o aglomerare de elemente materiale, atunci, în raport cu energia de care dispun, între fotoni si aglomerarea de elemente materiale pot avea loc urmatoarele fenomene:

•  fotonii pot fi reflectati, nedispunând de energie suficienta;

•  fotonii pot fi absorbiti în procesul de coliziune cu electronii apartinând aglomerarii, carora le accelereaza miscarea, îi silesc sa se deplaseze pe orbitali superiori, ceea ce în final duce la dilatarea, respectiv ,,încalzirea” aglomerarii interceptate;

•  fotonii dispun de atâta energie încât smulg electroni din structura atomica a elementelor, ceea ce provoaca ionizarea aglomerarii de elemente materiale interceptate;

•  fotonii sunt înzestrati cu o energie atât de mare încât penetreaza aglomerarea de elemente materiale situata pe directia lor de propagare.

În cazul în care aglomerarea de elemente materiale expusa radiatiilor electromagnetice este materie organica atunci în afara de efectul direct, ce are loc numai pe durata coliziunii, apare si un efect indirect, care se extinde si dupa încetarea radiatiei, ca urmare a modificarilor fizice, chimice si electrochimice a materiei organice iradiate.

Cercetarile au aratat ca amploarea efectelor biologice provocate de radiatiile electromagnetice este dependenta în principal de:

•  Energia radiatiei, care rezulta din relatia clasica:

în care:

k = 6,62 X 10 -34 jouli, s (constanta lui Planck);

f = frecventa radiatiei, respectiv 1 ciclu = 1 Hz;

c = 300 000 km/s (viteza radiatiei)

l = lungimea de unda exprimata în metri sau unitati de metru.

Relatia permite observatia ca energia unei radiatii este invers proportionala cu lungimea sa de unda, adica cu cât lungimea de unda este mai mica cu atât energia de care dispune va fi mai mare.

•  Distanta dintre punctul de emisie al radiatiei si punctul de interceptie a materiei organice, respectiv efectele biologice vor fi în relatii invers proportionale cu patratul acestei distante.

•  Densitatea radiatiei sau cantitatea de energie ce trece de 1 cm 2 de suprafata a materiei organice în timp de o secunda.

•  Durata de expunere a materiei organice la actiunea radiatiilor electromagnetice.

Tot din cercetarile efectuate pâna în prezent s-a constatat ca, în raport cu efectele biologice pe care le produc, radiatiile electromagnetice pot fi departajate în doua grupe distincte si anume:

•  Radiatii neionizate, la care principalul efect este de accelerare a electronilor loviti, ridicarea lor pe orbitali superiori si dilatarea materiei organice, ceea ce modifica intensitatea fortelor coezive dintre bioelemente, respectiv un efect fotodinamic.

În aceasta categorie sunt incluse: undele corespunzatoare spectrului de audiofrecventa, undele radiometrice, microundele, radiatiile infrarosii, radiatiile luminoase, radiatiile ultraviolete.

•  Radiatii ionozante, la care efectul predominant este de smulgere a electronilor din atomii bioelementelor iradiate, ceea ce produce ionizarea materiei organice, adica un efect electrochimic.

În aceasta categorie sunt cuprinse radiatiile roentgen si gama.

Tot în cadrul radiatiilor ionizante sunt incluse si radiatiile corpusculare, ce constau dintr-un flux de particule elementare aflate în miscare cu viteze foarte mari, ca spre exemplu:

•  radiatii a , respectiv un flux de nuclee de atomi de heliu, încarcati electropozitiv;

•  radiatii b , sau un flux de electroni încarcati electronegativ;

•  radiatii neutronice, adica flux de neutroni.

În cazul radiatiilor corpusculare, a caror energie se masoara în electronvolti (eV), transferul de energie este invers proportional cu patratul vitezei (sau energie) particulei ionizate.

Ca si în cazul radiatiilor electromagnetice amploarea si persistenta efectelor biologice rezultate din impactul radiatiilor corpusculare cu materia organica mai este dependent de distanta de la care se realizeaza iradierea, densitatea radiatiei si durata iradierii.